четверг, 19 мая 2011 г.

Ploaia





  
Îmi place ploaia,
ea mă pune pe gînduri.
Urmăresc amurgul umed
şi înţeleg,
sunt unica care vede
aceşti nori singuratici
care curg spre infinit.

Îmi place ploaia, 
aceste picături
care parcă dansează hipnotic
acolo, la înălţimi...
şi cad, peste ochii mei,
peste buyele mele, peste sufletul meu,
peste tot ceea ce doare,
peste amintirea care moare.

Stau sub ploaie
şi ascult acest zgomot monoton
a picaturilor de durere,
ce cad pe clapele pianului.
Acum şi aerul are alt gust
sau poate, poate.. poate e gustul lacrimilor?

Îmi place ploaia,
dar din cauza ei nu mai pot zbura...
Ea mi-a udat aripile!















Комментариев нет:

Отправить комментарий