Ploaia

  
Îmi place ploaia,

ea mă pune pe gînduri.

Urmăresc amurgul umed

şi înţeleg,

sunt unica care vede

aceşti nori singuratici

care curg spre infinit.

Îmi place ploaia, 

aceste picături

care parcă dansează hipnotic

acolo, la înălţimi...

şi cad, peste ochii mei,

peste buyele mele, peste sufletul meu,

peste tot ceea ce doare,

peste amintirea care moare.

Stau sub ploaie

şi ascult acest zgomot monoton

a picaturilor de durere,

ce cad pe clapele pianului.

Acum şi aerul are alt gust

sau poate, poate.. poate e gustul lacrimilor?

Îmi place ploaia,

dar din cauza ei nu mai pot zbura...

Ea mi-a udat aripile!