вторник, 22 ноября 2011 г.

Nu-mi plac filmele alb-negru




Drumul sutelor de kilometri începe de la un singur pas…
Tu ai făcut un pas în urma.


Un vuiet de lup se auzea în departare.
Prin umbra nopţii
Urmăream cum pleci
Împrăştiindu-te în întunericul  pustiu,
Ca luna în valurile mării.

Chiar şi stelele tremurau.

Muzica dimineţii sonoriza fiecare atom al sufletului meu.
Picătură cu picătură… apa curgătoare a vieţii
Se aduna pe firele de iarba.
Am devenit mai puternică scăldîndu-mă în ea.

Acum  rugam durerea să tacă
Şi ea nu rosti nici un cuvînt.

Un gol etern prin nisipurile sentimentelor mişcătoare…

***

Îmi place să colorez imagini pustii.
Cu pigmenţi aprinşi să inspir emoţia luminii  curcubeului
În liniile negre ale contururilor tăcute.
Şi sunt sigură -  acestea sunt marile mele creaţii!
Cele mai sincere.

În acea dimineaţă însa,
Nu am gasit decît
un creion simplu,
Cu griful rupt.

Istoria noastră a devenit simplu scenariu
al unui film alb-negru.

2 комментария: