вторник, 22 ноября 2011 г.

Viaţa ca o farsă teatrală




Drumurile vor amorţi în această noapte parfumată de
Muzica amară a trandafirilor.
Şi viaţa va deveni o peliculă de film
subiectul căruia mîine nu va mai avea valoare.

Ca un fluture zbor spre lumina
 Ochilor dornici de a vedea lumi distinse.

Pentru ei
Sunt Hamlet în nebunia pasiunii,
Sunt Copperfield în magia iluziei,
Sunt Moliere in hohotele zguduitoare,
Sunt Eminescu în eterna aşteptare.


Totuşi, mă regăsesc în întuneric.

Îl simt căzînd ca un plumb peste ochii obosiţi.
Dragostea publicului s-a transformat în cenuşa trandafirilor
Şi doar ghimpii îmi mai amintesc de ea.

Măşti multe, dar feţe străvezii…
Mă simt o păpuşa teatrală,
Condamnată la veşnica farsă dramatică.
Lumi, stări, cuvinte, zile -
Toate desenate în creion...
Rămîn doar vise-necate în propriul orgoliu.

Eu nu voi fi nici o dată Eu.
Sînt doar un personaj cu sensibilitate excesivă,
Ce vine ca un ţunami peste sufletele omeneşti.

Aplauze furtunoase …
Spectacolul a luat sfirşit!
Jos cortina …
 Şi.. vă mulţumesc!

2 комментария: